Stateam astazi in banca mea, pen-ultimul rand in spate stanga langa geam, si ma uitam la un slide-show cu pozele din anii de liceu. Tot evenimentul a purtat denumirea generica de “ultimul clopotel”.Mi-a trezit nostalgia la inceput. Mi-am adus aminte cum aratam acum aproape 4 ani de zile… aveam parul mult mai scurt. Si aratam ca un copil (cred ca inca arat ca un copil totusi).Dar e ciudat sentimentul pe care l-am avut atunci cand am vazut ca apaream in cateva poze din clasa a 5-a, iar apoi in cateva din a 8-a.
Nu regret ca nu am fot la scoala. Am facut chestii care mi-au fot deosebit de utile pe langa scoala…. dar nu stiu park mi-ar fi placut sa apar si eu mai mult prin acele poze. Sa ma plictiesc la ore mai mult si de plictiseala sa inventez noi si noi metode de a trece timpul mai usor.(:.
Stateam si ma gandeam.. .Acum imi doresc sa ies in oras mai des cu ai mei colegi, sa ii cunosc mai bine, sa aflu ce fel de oameni sunt... dar intr'un'fel e prea tarziu..
Nu stiu daca ai trait vreodata sentimentul asta…imi e dor de ceea ce nu am facut in scoala.
Si totusi,nu voi uita niciodata "apucaturile" din timpul orelor cu colega mea de banca Betty.Certurile si impacarile cu Geo,orele de istorie in care ceream la baie mereu. chiar la fix.,n-am sa uit "alintarea" mea cu colegul meu Alex,"rasetele stupide" cu Andreea si toate peripetiile petrecute cu colegii mei.Nu voi uita cat de mult m-a enervat si m-a scos din sarite diriga’ si cat de mult ne-a iubit profa de romana.
Si cred ca cel mai drag imi va fi sa imi amintesc cum iesind in curtea scolii toti prietenii mei imi zambeau facandu-ma sa ma simt "speciala". Da, a fost Calinescu, 4 ani in care am crescut si imi place cum am crescut. (:.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu