Credeam ca te cunosc...
Dar cred ca este mai usor sa vedem doar ceea ce avem in loc sa cautam adevarul.Credeai ca ma cunosti... dar nu.Si asta inseamna ca nu sti de ceea ce sunt in stare.Tu ma vezi ca pe o persoana populara si aici gasesti toate raspunsurile.Nu este adevarat.Si poate nu stiu intotdeauna ceea ce fac dar voi incerca sa fac lucrurile sa mearga bine si cand fac o gresala pentru ca fac,toti facem,Iti promit ca iti voi cere ajutorul Nu pot face asta singura Dar daca vei avea incredere in mine, putem face lucruri marete impreuna.Iti promit ca daca ai incredere in mine ,voi gasi forta de a lupta pentru fiecare vis al nostru.
John F Kennedy a spus : Curajul in viata este un amestec excelent cu triumful si cu tragedia.
Un om face ceea ce trebuie,netinand cont de consecinte,netinand cont de obstacole,de pericole si de dificultati iar astea sunt bazele moralitatii.

...

John Steinbeck a scris odata : Se pare ca daca tu sau eu ar trebui sa alegem intre doua cursuri de gandire sau actiune ar trebui sa ne amintim ca vom muri si sa incercam sa traim in asa fel incat moartea noastra sa nu aduca placere lumii.

Ramasitele Zilei

Atunci, pe când admiram priveliştea aceea, am început pentru prima dată să adopt o stare de spirit adecvată călătoriei pe care o aveam de făcut. Fiindcă acela a fost momentul când am simţit întâia emoţie adevărată a presimţirii numeroaselor experienţe interesante pe care am ştiut că mi le rezervă zilele ce urmează.

“Ne mai vedem”. Exista anumite oportunitati in viata unui om …de care daca stie sa profite ii va fi foarte bine « Nu-ti face griji » visele tale nu s-au destramat.Dar daca sunt pierdute, viata lor va sfarsi in mizerie.
Pe o asemenea mare navigam acum.. si trebuie sa alegem curentul potrivit sau vom pierde aventura care ne asteapta.

Totul in decorul acesta ireal si subtil,cu grija ticluit,ma indeamna sa ma refugiez in confuzie si sa ma pierd in tulburare.Odata ce am rostit adevarul,trebuie sa merg mai departe si sa recunosc totul.
Ma pierd in fumul confuziei,ma ratacesc in neaducere aminte,ma dau prada dulcelui delir al evanescentei si atunci iar recunosc,recunosc pentru ca acum totul imi este egal pentru ca totul e cenusiu si aidoma,pentru ca nimic nu are insemnatate si precizie.
Personalitatea se cerne marunt,se faramiteaza trece prin toata sita.Datoria ta inclipa asta e sa fii vulgar de calm,de indemanatec, de nepasator .

Doua.Doua priviri. Le vezi mereu cum se intalnesc.. dar ce folos ?.Nu ai curaj. Nu poti spune nimic.Alergi, tipi, plangi, doar inauntrul tau.. Ai vrea sa renunti la acea privire plapanda care poate spune multe,dar te multumesti cu ea.Preferi sa intorci capul spre dreapta si sa il vezi,decat sa ii spui 2 cuvinte.Nu ar avea rost.Nu are rost.De ce sa incerci,sa faci ceva, cand sti ca nu vei reusi ?. De ce sa treci de pragul acelei priviri cand greu iti ridici privirea din pamant ?Te uiti pe geam si ii auzit vocea.Sti ca este acolo langa tine,dar nu ai curaj.Visezi cum il ti in brate,cum zambeste,cum ii spui ca este numai al tau :dar.. este doar un vis.In final te trezesti.Suspini si privesti in continuare dansul picaturilor de ploaie.Iti este prea drag,nu te poti controla,si il privesti.Te priveste.Va priviti.2 priviri ce-si pot spune multe..dar nu au curaj.

Dincolo de lumea ecranului...

Doamne,in seara asta te rog ceva special...

Transforma-ma intr-un televizor,ca sa-i pot lua locul..
Mi-ar placea sa traiesc cum traieste televizorul in casa mea.Cu alte cuvinte,sa am o camera speciala,unde sa se reuneasca toata familia mea in jurul meu..
Fa sa fiu luata in serios..

Sa fiu in centrul atentiei,asa incat toti sa ma asculte fara sa ma intrerupa sau sa discute.
Oricum,

Mi-ar placea sa mi se dea atentia deosebita care ii este acordata televizorului atunci cand ceva nu functioneaza.
Si sa-i tin de urat tatei cand se intoarce acasa,chiar si atunci cand vine obosit de la munca.
Si mama,in loc sa ma ignore,sa stea cu mine cand e singura si plictisita,iar fratii si surorile mele sa se certe ca sa poata sta cu mine..

Si sa distrez toata familia,chiar daca uneori nu spun nimic...
Mi-ar placea sa simt ca lasa totul la o parte ca sa stea cateva minute alaturi de mine.

Doamne,nu-ti cer prea mult,doar sa traiesc cum traieste un simplu televizor...

In zadar… E ciudat.. Ai simtit vreodata acel sentiment de gelozie.. dar nestiind de ce.. ?. Esti geloasa pe ele. Nu suporti sa le vezi cum “roiesc” in jurul lui.Dar nu intelegi de ce.Esti curioasa.Nu poti intelege de ce te atrage.Nu vorbesti cu el, nu il bagi in seama, nu ii dai cea mai mica atentie.. dart e atrage.. te atrage prin indiferenta lui si prin acel “tip nepasator”. Te doare cand iti spune vorbe dure,urate, dar nu-l poti ignora.Face parte din tine.Nu il placi.Nu il iubesti.Nu il simpatizezi… dar.. e acolo. E acolo in mintea ta mereu,orice ai face te “bantuie”.Te face sa te intorci,sa vorbesti,sa cedezi,dar nu.Nu o faci.Sti ca nu are rost,nu are viitor:Nu are nimic!. Dar il vrei.. ai vrea macar sa scoti un cuvant cu el,dar totusi.. te atrage prin indiferenta lui …
Si poate la fel ca si tine… si el simte la fel..dar.. piedica ce ne intampina pe toti este curajul…

Ai avut vreodata sentimentul acela ? . Sentimentul de "nerabdare inflacara".Stai pe ghimpi asteptand sa se indeplineasca.Sa se indeplineasca ea.Dorinta.
Stau..Astept..Plutesc.. si nimic. Nu se intampla. Imi inchid ochii si traiesc.
"De ce nu si eu ?". Incep si ma bucur.Imi iau inapoi fericirea, ce se impleteste cu balerinii.Incep sa dansez si sa rad.Pe pasi de dans te astept si pe tine si pe ea.Dorinta in care esti tu. Incerc sa o acopar.Sa nu raceasca.O tin acolo langa sufletul meu,sub mana mea,sa nu se imprieteneasca cu vr-un strop de ploaie.Sa nu se stinga.Sa arda pana se va realiza.Pana cand, ma va face sa dansez in ploaie de fericire,de euforie, sau cand ma va tine de mana sau ma va imbratisa in acelasi loc in care am adapostit-o pe ea.Dorinta.
Stau pe asfaltul rece si umed si zambesc cand o privesc.Imi imaginez cum voi dansa tragandu-te de mana sa vi si tu langa mine.Sa ne bucuram de stropii ce ne-au adus impreuna,de fiecare clipa petrecuta impreuna,de fiecare zambet ce mi l-ai oferit,de fiecare dorinta ce s-a implinit.
Te voi avea in brate si nu iti voi mai da drumul.Te voi avea langa mine pana cand dorinta se va stinge,ploaia se va opri, iar dragostea se v-a topi .. alaturi de tine.

“Nici un fulg de zapada nu cade niciodata acolo unde nu trebuie."





La fel ca si noi,exista momente cand ne indragostim de cine nu trebuie,cand nu trebuie.De ceva timp stau si ma uit la fulgii de nea...Cum priveam bucatelele alintate de zapada ce isi jucau rolul am intains mainile.Buzele mi-au format un zambet,o euforie.. un sentiment de nedescris.Cand l-am prins in palme...sentimentele s-au schimbat..mi-a fost teama sa nu il pierd..sa nu zboara..sa nu-l ia vantul,am vrut sa-i ofer un adapost.. dar in zadar.. S-a topit.. M-am simtit neindemanatica dar, totusi.. era un fulg de nea..
Mai bine se topeste fulgul,decat dragostea,mai bine pierzi fulgul decat dragostea, mai bine plangi la un fulg decat la dragoste.. caci.. daca dragoste nu e..nici fulgii nu vor mai cadea.
La fel ca si dragostea.. este si zapada...
Nu sti cand vine,cat dureaza,cum este.. si cand se topeste..

Un cuvant,o frunza si-un asfalt...

Tacerea… cum e si normal.. tacerea e de aur.Mai bine tacea si ramaneam cu suletul impacat decat sa vorbesc si sa raman o frunza de stejar.Stateam azi in banca mea, si priveam stejarii cum isi aruncau tacerea prin intermediul unor frunze si am ajuns la o concluzie.. am viata unei frunze. Stau in fericire,traiesc cu bucurie,ma amagesc pe parcurs,si mor cazand… Daca te cunosti pe tine,inseamna ca sti TOTUL. Stateam acolo sus reincarnata intr-o frunza si priveam lumea ce pasea pe astfaltul rece si ud,niciunul dintre ei nu il privea,nu ma privea.Stateam acolo sus…priveam..dar nu primeam nimic la schimb.Singurii care aruncau o privire erau copilasii si primeau la schimb un zambet cand un strop de ploaie ii pastelau nasucul.In final, a venit si randul meu sa cad,si sa ma impritenesc cu prietenul meu paralel.Pamantul…

Omul,viata si chibritul...



Vreau..vreau multe.si stiu ca si tu vrei.M-am saturat de frica,de teama.Mi-as dori o viata noua poate cu mai mult curaj. Nu la fiecare pas facut inainte doi se intorc inapoi.Mi-as dori sa fiu nepasatoare.Ca un bat.Da.Exact.Ca un bat de chibrit.Sa ma aprind nepasatoare,sa traiesc cateva secunde,si sa mor din cauza unei suflari,sau a unei batai de vant.Sa fiu de folos,si apreciata.Cautata atunci cand ai nevoie si stinsa usor atunci cand s-a terminat.O viata linistita...,dar cum spunea el.. nu exista liniste..doar soapte spuse pe ascuns…Soapte,nesoapte.. vreau o viata fericita.Sa traiesc din plin si sa nu-mi fie frica de dragoste.Sa nu imi fie frica ca o pot pierde,ca o pot rani,ca o pot dezamagii… ca o pot respinge…Nu ma inteleg.Cum nici el nu ma intelege pe mine… Mi-as dori sa fie totul ca o cutie de chibrituri.Eu,si tot ce-mi doresc de jur imprejur.Dragoste,familie,prieteni,fericire,dorinte,vise,speranta,entuziasm si toate cele.Sa traiesc alaturi de acestea in acea cutiuta.Sa nu ne desparta nimic…Dar.. la fel ca viata unui bat de chibrit..Nu sti cine deschide cutia,cand o deschide, ce betisor isi alege,cand il foloseste,la ce il foloseste si cum il stinge…

In compania unui ton...

Dar totusi… cineva este acolo. Si tu stii asta dar nu vrei sa accepti.Stii ca el te va asculta..te va sfatui,te va ajuta…dar tu nu vrei.Ti-e teama.Sti ca daca vei impleti toata bratara... se va rupe..sau se va despleti incetul cu incetul…
Ai sentimentul ca treiesti in fiecare zi aceasi poveste.. si nimic nu se schimba.Stai pe loc. Si-ai vrea sa poti schimba ceva sa faci ceva sa fi altcineva,da'...nu poti sa reusesti cand vezi ca nimic nu iese bine…
Si va veni o noua zi .. cine poate stii cum va fi..dar nu tu mai speri.. crezi ca azi este ca maine si maine va fi ca ieri.
Te-ai saturat sa te condamne..pentru ceva ce nu ai curaj.Ai vrea sa urci toate acele scari din fata ta..dar fiecare are cate un cui…La unele.. ai curajul sa il iei si sa-l arunci..iar la restul iti construiesti o talpa de cuie..iar cand il vezi simti acea talpa pe propria-ti piele..
Si te uiti cum suna..si ii raspunzi…si te intrebi de unde stie ca “ai ceva”. Vocea ti se ineaca in lacrimimi,si il lasi singur in compania unui ton….

Un cub.Un cub multicolor.Un cub alcatuit din mai multe cubulete fiecare cu povestea lui.Stai si il ti in mana si iti privesti destinul. Cum?. Ei bine,priveste atenta.Da…tu esti aceea! Te vezi cum alergi...plangi..obosesti si continui sa mergi.Te uiti in jur si vezi mii de oameni.Mii de sentimente,fiecare diferite,mii de fete,mii de ganduri,mii de vise… mii.mii.mii.
Te uiti in jos… observi ca drumul tau nu se termina niciodata.? Oare?. Oare ce ?. Oare este dat sa invat pe tot parcursul acestui drum ?.Treci pe langa toti..dar nimeni nu te vede.Fiecare om trece pe langa tine si te ocoleste.Ai vrea sa ii opresti sa ii tragi de maneca..dar ce rost? Nu ar sta niciunul sa te asculte…si-ar continua drumul.. asa cum faci si tu.In schimb,tu ii vezi,ii auzi,ii poti ajuta…dar intr-un final culoarea se schimba..
Acel cub multicolor,fericit,zambaret… isi schimba culoarea…fiecare cubulet se tranforma in nonculoare.Unul negru..altul gri..altul alb… dar totusi…

Viata ca o doza...

Ai simtit vreodata ca ai ceva in mana?.Ceva ce nu poti sa atingi.Nu vezi.Nu simti.Nu mirosi.Nu gusti.Ceva ce are foarte mare legatura cu tine. Imagineaza-ti… ca ai in maini viata.Imagineaza-ti ca o poti modela cum o vrei tu .Ei bine,ea a avut-o.A simtit-o in propriile maini… dar a indoit-o.Exact cum indoi o doza de suc.O putea face frumoasa,plina de iubire,vise,trairi,dar a facut un pas gresit si a rupt cheita.La fel ca si doza de suc,este si viata noastra…nu sti cand se termina.. ce contine.. cum suna…ce gust are…si.. cand se indoaie…

Uitete in stanga.
Uitete in dreapta
Uitete in spate
Uitete in fata
Ce vezi ?
.. cum? Nimic?.
Once again.
Uitete in stanga.
Uitete in dreapta
Uitete in spa..
Ai inteles deci.
1..2..3..4.
Exact. 4 pereti.
Ei sunt refugiul tau.Cei mai buni prieteni ai tai.Ei stiu absolut totul despre tine.Desi incerci sa fugi nu poti.Ei sunt dupa tine.Alergi,zbieri,spargi,plangi,te calmezi,razi,dansezi,canti ei sunt mereu alaturi de tine.
Dar.. nu intelegi.te intrebi in sinea ta : Cu ce mar ajuta niste pereti?.Ei nu vorbesc… Ei nu imi dau sfaturi…Ei nu ma inteleg…
Ei bine.Doar incearca.Inchide ochii si gandeste-te la ceva frumos .ceva ce iti doresti.
Dar… stai asa. Nu o pereche de pantofi. Nu o geanta.Nu ceva ce ti-ar place sa cumperi.Ceva ce te intelege.Ceva ce ti-ar place sa ai mereu in jurul tau.Inchide ochii si aminteste-ti ceva frumos,ceva ce ti`ai dori sa mai traiesti o data… Stai ! . Nu regreta ! Aminteste-ti clipele frumoase in care radeai,te distrai,cantai din orice. Deschide ochii ! Daca citesti asta acum inseamna ca i-ai deschis.In final :
Inchide ochii.Gandeste-te.Aminteste-ti.Savureaza.Razi.Bucurate.Dechide ochii.Expira.

Ii era frica.Statea pe acea margine de unde a inceput totul... Se uita in jur si vedea oameni fericiti,cupluri,copii unii mai fericiti decat altii.Plangea.. Isi aducea aminte mereu de prima ei iubire...acel "1 an si 9 luni" toate duse pe apa zambetei.Isi amintea de parca se intamplase ieri. Cum la cunoscut,cum se certau,cum s-au iubit,cum au suferit,cum s-a incheiat...
Nu se mai certa in viata ei cum o facea pe atunci.Se ciondanea cu el mereu,chiar si din cel mai mic cuvant,pana si-a dat seama ca il iubeste.Erau facuti unul pentru celalalt,se completau,se cautau in lipsa unuia,plangea fiecare la durerea celuilalt... Pana cand totul s-a destramat..

"Daca viata mi-ar putea oferi,
Inc'odata sansa de-a regasi
Clipele ce-au fost si s-au risipit
Si tot ceea ce impreun-am cladit.."

Port in gand doar privirea ta
Realitatea nu o pot accepta
Ieri erai cu mine azi nu mai esti
Ce s-au scris candva au fost doar povesti...

De la ce a inceput totul?. O privire, o cunostinta, o gluma, o lacrima...Totul a inceput de la o simpla prietenie.Eram doar doi copii.Pur si simplu il iubeam ca pe un frate.. Nimeni si nimic nu ne putea despartii.
Am facut prea multe lucruri impreuna.Lucruri pe care nu le voi putea uita niciodata.Cum stateam pana noaptea tarziu si ne povesteam unu altuia povestile de viata, intamplarile dureroase, momentele frumoase din viata noastra..Incepusem sa am cea mai mare incredere in tine, parca te cunosteam de o viata, nu imi mai doream altceva decat sa stau in fata acelui monitor si sa apas pe tastele prafuite dar sa stiu ca tu esti undeva acolo..Nu aveam nevoie de cuvinte,propozitii,texte.. doar sa vad ca erai acolo.. tu si cu mine...Incepusei sa imi arati increderea ta in mine..Imi vorbeai de relatiile antecedente, ce te durea,ce te apasa, si ma faceai sa ma simt speciala zicandu-mi toate astea dar totodata trista si doar asistand la povestile tale..Totul era ca un vis...
Pana cand..

Mi-am dat seama ca il iubesc.

La inceput nu stiam ce sa fac.. Sa-i spun sau nu?.. Intr'un final a aflat..dar el iubea o alta fata... inima mea era strapunsa.. nu stiam unde sa fug. sa ma ascund. doar sa nu dau ochii cu el.. lacrimile-mi curgeau pe lemnul putrezit al chitarii. vedeam cum imi scrie "hey.. ce faci esti bine? ".. dar teama si durerea ma indepartau de raspunsuri.. Devenisem prietena cu stelele.. cu ele vorbeam toata noaptea intr-un final devenind sursa mea de reculegere.. La fel ca si stelele lacrimile nu se mai terminau...

Dupa multe luni si dupa multe lacrimi varsate am inceput sa vorbim din nou..Dar nu vom mai fi niciodata ca la inceput..Eram atat de fericita.. dar si trista in acelasi timp.Inima lui apartinea altui taram..

Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este sa fie fericit.
Daca el este fericit.Fericita voi fi si eu..