Ai avut vreodata sentimentul acela ? . Sentimentul de "nerabdare inflacara".Stai pe ghimpi asteptand sa se indeplineasca.Sa se indeplineasca ea.Dorinta.
Stau..Astept..Plutesc.. si nimic. Nu se intampla. Imi inchid ochii si traiesc.
"De ce nu si eu ?". Incep si ma bucur.Imi iau inapoi fericirea, ce se impleteste cu balerinii.Incep sa dansez si sa rad.Pe pasi de dans te astept si pe tine si pe ea.Dorinta in care esti tu. Incerc sa o acopar.Sa nu raceasca.O tin acolo langa sufletul meu,sub mana mea,sa nu se imprieteneasca cu vr-un strop de ploaie.Sa nu se stinga.Sa arda pana se va realiza.Pana cand, ma va face sa dansez in ploaie de fericire,de euforie, sau cand ma va tine de mana sau ma va imbratisa in acelasi loc in care am adapostit-o pe ea.Dorinta.
Stau pe asfaltul rece si umed si zambesc cand o privesc.Imi imaginez cum voi dansa tragandu-te de mana sa vi si tu langa mine.Sa ne bucuram de stropii ce ne-au adus impreuna,de fiecare clipa petrecuta impreuna,de fiecare zambet ce mi l-ai oferit,de fiecare dorinta ce s-a implinit.
Te voi avea in brate si nu iti voi mai da drumul.Te voi avea langa mine pana cand dorinta se va stinge,ploaia se va opri, iar dragostea se v-a topi .. alaturi de tine.

“Nici un fulg de zapada nu cade niciodata acolo unde nu trebuie."





La fel ca si noi,exista momente cand ne indragostim de cine nu trebuie,cand nu trebuie.De ceva timp stau si ma uit la fulgii de nea...Cum priveam bucatelele alintate de zapada ce isi jucau rolul am intains mainile.Buzele mi-au format un zambet,o euforie.. un sentiment de nedescris.Cand l-am prins in palme...sentimentele s-au schimbat..mi-a fost teama sa nu il pierd..sa nu zboara..sa nu-l ia vantul,am vrut sa-i ofer un adapost.. dar in zadar.. S-a topit.. M-am simtit neindemanatica dar, totusi.. era un fulg de nea..
Mai bine se topeste fulgul,decat dragostea,mai bine pierzi fulgul decat dragostea, mai bine plangi la un fulg decat la dragoste.. caci.. daca dragoste nu e..nici fulgii nu vor mai cadea.
La fel ca si dragostea.. este si zapada...
Nu sti cand vine,cat dureaza,cum este.. si cand se topeste..

Un cuvant,o frunza si-un asfalt...

Tacerea… cum e si normal.. tacerea e de aur.Mai bine tacea si ramaneam cu suletul impacat decat sa vorbesc si sa raman o frunza de stejar.Stateam azi in banca mea, si priveam stejarii cum isi aruncau tacerea prin intermediul unor frunze si am ajuns la o concluzie.. am viata unei frunze. Stau in fericire,traiesc cu bucurie,ma amagesc pe parcurs,si mor cazand… Daca te cunosti pe tine,inseamna ca sti TOTUL. Stateam acolo sus reincarnata intr-o frunza si priveam lumea ce pasea pe astfaltul rece si ud,niciunul dintre ei nu il privea,nu ma privea.Stateam acolo sus…priveam..dar nu primeam nimic la schimb.Singurii care aruncau o privire erau copilasii si primeau la schimb un zambet cand un strop de ploaie ii pastelau nasucul.In final, a venit si randul meu sa cad,si sa ma impritenesc cu prietenul meu paralel.Pamantul…

Omul,viata si chibritul...



Vreau..vreau multe.si stiu ca si tu vrei.M-am saturat de frica,de teama.Mi-as dori o viata noua poate cu mai mult curaj. Nu la fiecare pas facut inainte doi se intorc inapoi.Mi-as dori sa fiu nepasatoare.Ca un bat.Da.Exact.Ca un bat de chibrit.Sa ma aprind nepasatoare,sa traiesc cateva secunde,si sa mor din cauza unei suflari,sau a unei batai de vant.Sa fiu de folos,si apreciata.Cautata atunci cand ai nevoie si stinsa usor atunci cand s-a terminat.O viata linistita...,dar cum spunea el.. nu exista liniste..doar soapte spuse pe ascuns…Soapte,nesoapte.. vreau o viata fericita.Sa traiesc din plin si sa nu-mi fie frica de dragoste.Sa nu imi fie frica ca o pot pierde,ca o pot rani,ca o pot dezamagii… ca o pot respinge…Nu ma inteleg.Cum nici el nu ma intelege pe mine… Mi-as dori sa fie totul ca o cutie de chibrituri.Eu,si tot ce-mi doresc de jur imprejur.Dragoste,familie,prieteni,fericire,dorinte,vise,speranta,entuziasm si toate cele.Sa traiesc alaturi de acestea in acea cutiuta.Sa nu ne desparta nimic…Dar.. la fel ca viata unui bat de chibrit..Nu sti cine deschide cutia,cand o deschide, ce betisor isi alege,cand il foloseste,la ce il foloseste si cum il stinge…

In compania unui ton...

Dar totusi… cineva este acolo. Si tu stii asta dar nu vrei sa accepti.Stii ca el te va asculta..te va sfatui,te va ajuta…dar tu nu vrei.Ti-e teama.Sti ca daca vei impleti toata bratara... se va rupe..sau se va despleti incetul cu incetul…
Ai sentimentul ca treiesti in fiecare zi aceasi poveste.. si nimic nu se schimba.Stai pe loc. Si-ai vrea sa poti schimba ceva sa faci ceva sa fi altcineva,da'...nu poti sa reusesti cand vezi ca nimic nu iese bine…
Si va veni o noua zi .. cine poate stii cum va fi..dar nu tu mai speri.. crezi ca azi este ca maine si maine va fi ca ieri.
Te-ai saturat sa te condamne..pentru ceva ce nu ai curaj.Ai vrea sa urci toate acele scari din fata ta..dar fiecare are cate un cui…La unele.. ai curajul sa il iei si sa-l arunci..iar la restul iti construiesti o talpa de cuie..iar cand il vezi simti acea talpa pe propria-ti piele..
Si te uiti cum suna..si ii raspunzi…si te intrebi de unde stie ca “ai ceva”. Vocea ti se ineaca in lacrimimi,si il lasi singur in compania unui ton….

Un cub.Un cub multicolor.Un cub alcatuit din mai multe cubulete fiecare cu povestea lui.Stai si il ti in mana si iti privesti destinul. Cum?. Ei bine,priveste atenta.Da…tu esti aceea! Te vezi cum alergi...plangi..obosesti si continui sa mergi.Te uiti in jur si vezi mii de oameni.Mii de sentimente,fiecare diferite,mii de fete,mii de ganduri,mii de vise… mii.mii.mii.
Te uiti in jos… observi ca drumul tau nu se termina niciodata.? Oare?. Oare ce ?. Oare este dat sa invat pe tot parcursul acestui drum ?.Treci pe langa toti..dar nimeni nu te vede.Fiecare om trece pe langa tine si te ocoleste.Ai vrea sa ii opresti sa ii tragi de maneca..dar ce rost? Nu ar sta niciunul sa te asculte…si-ar continua drumul.. asa cum faci si tu.In schimb,tu ii vezi,ii auzi,ii poti ajuta…dar intr-un final culoarea se schimba..
Acel cub multicolor,fericit,zambaret… isi schimba culoarea…fiecare cubulet se tranforma in nonculoare.Unul negru..altul gri..altul alb… dar totusi…

Viata ca o doza...

Ai simtit vreodata ca ai ceva in mana?.Ceva ce nu poti sa atingi.Nu vezi.Nu simti.Nu mirosi.Nu gusti.Ceva ce are foarte mare legatura cu tine. Imagineaza-ti… ca ai in maini viata.Imagineaza-ti ca o poti modela cum o vrei tu .Ei bine,ea a avut-o.A simtit-o in propriile maini… dar a indoit-o.Exact cum indoi o doza de suc.O putea face frumoasa,plina de iubire,vise,trairi,dar a facut un pas gresit si a rupt cheita.La fel ca si doza de suc,este si viata noastra…nu sti cand se termina.. ce contine.. cum suna…ce gust are…si.. cand se indoaie…

Uitete in stanga.
Uitete in dreapta
Uitete in spate
Uitete in fata
Ce vezi ?
.. cum? Nimic?.
Once again.
Uitete in stanga.
Uitete in dreapta
Uitete in spa..
Ai inteles deci.
1..2..3..4.
Exact. 4 pereti.
Ei sunt refugiul tau.Cei mai buni prieteni ai tai.Ei stiu absolut totul despre tine.Desi incerci sa fugi nu poti.Ei sunt dupa tine.Alergi,zbieri,spargi,plangi,te calmezi,razi,dansezi,canti ei sunt mereu alaturi de tine.
Dar.. nu intelegi.te intrebi in sinea ta : Cu ce mar ajuta niste pereti?.Ei nu vorbesc… Ei nu imi dau sfaturi…Ei nu ma inteleg…
Ei bine.Doar incearca.Inchide ochii si gandeste-te la ceva frumos .ceva ce iti doresti.
Dar… stai asa. Nu o pereche de pantofi. Nu o geanta.Nu ceva ce ti-ar place sa cumperi.Ceva ce te intelege.Ceva ce ti-ar place sa ai mereu in jurul tau.Inchide ochii si aminteste-ti ceva frumos,ceva ce ti`ai dori sa mai traiesti o data… Stai ! . Nu regreta ! Aminteste-ti clipele frumoase in care radeai,te distrai,cantai din orice. Deschide ochii ! Daca citesti asta acum inseamna ca i-ai deschis.In final :
Inchide ochii.Gandeste-te.Aminteste-ti.Savureaza.Razi.Bucurate.Dechide ochii.Expira.

Ii era frica.Statea pe acea margine de unde a inceput totul... Se uita in jur si vedea oameni fericiti,cupluri,copii unii mai fericiti decat altii.Plangea.. Isi aducea aminte mereu de prima ei iubire...acel "1 an si 9 luni" toate duse pe apa zambetei.Isi amintea de parca se intamplase ieri. Cum la cunoscut,cum se certau,cum s-au iubit,cum au suferit,cum s-a incheiat...
Nu se mai certa in viata ei cum o facea pe atunci.Se ciondanea cu el mereu,chiar si din cel mai mic cuvant,pana si-a dat seama ca il iubeste.Erau facuti unul pentru celalalt,se completau,se cautau in lipsa unuia,plangea fiecare la durerea celuilalt... Pana cand totul s-a destramat..

"Daca viata mi-ar putea oferi,
Inc'odata sansa de-a regasi
Clipele ce-au fost si s-au risipit
Si tot ceea ce impreun-am cladit.."

Port in gand doar privirea ta
Realitatea nu o pot accepta
Ieri erai cu mine azi nu mai esti
Ce s-au scris candva au fost doar povesti...

De la ce a inceput totul?. O privire, o cunostinta, o gluma, o lacrima...Totul a inceput de la o simpla prietenie.Eram doar doi copii.Pur si simplu il iubeam ca pe un frate.. Nimeni si nimic nu ne putea despartii.
Am facut prea multe lucruri impreuna.Lucruri pe care nu le voi putea uita niciodata.Cum stateam pana noaptea tarziu si ne povesteam unu altuia povestile de viata, intamplarile dureroase, momentele frumoase din viata noastra..Incepusem sa am cea mai mare incredere in tine, parca te cunosteam de o viata, nu imi mai doream altceva decat sa stau in fata acelui monitor si sa apas pe tastele prafuite dar sa stiu ca tu esti undeva acolo..Nu aveam nevoie de cuvinte,propozitii,texte.. doar sa vad ca erai acolo.. tu si cu mine...Incepusei sa imi arati increderea ta in mine..Imi vorbeai de relatiile antecedente, ce te durea,ce te apasa, si ma faceai sa ma simt speciala zicandu-mi toate astea dar totodata trista si doar asistand la povestile tale..Totul era ca un vis...
Pana cand..

Mi-am dat seama ca il iubesc.

La inceput nu stiam ce sa fac.. Sa-i spun sau nu?.. Intr'un final a aflat..dar el iubea o alta fata... inima mea era strapunsa.. nu stiam unde sa fug. sa ma ascund. doar sa nu dau ochii cu el.. lacrimile-mi curgeau pe lemnul putrezit al chitarii. vedeam cum imi scrie "hey.. ce faci esti bine? ".. dar teama si durerea ma indepartau de raspunsuri.. Devenisem prietena cu stelele.. cu ele vorbeam toata noaptea intr-un final devenind sursa mea de reculegere.. La fel ca si stelele lacrimile nu se mai terminau...

Dupa multe luni si dupa multe lacrimi varsate am inceput sa vorbim din nou..Dar nu vom mai fi niciodata ca la inceput..Eram atat de fericita.. dar si trista in acelasi timp.Inima lui apartinea altui taram..

Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este sa fie fericit.
Daca el este fericit.Fericita voi fi si eu..