In compania unui ton...

Dar totusi… cineva este acolo. Si tu stii asta dar nu vrei sa accepti.Stii ca el te va asculta..te va sfatui,te va ajuta…dar tu nu vrei.Ti-e teama.Sti ca daca vei impleti toata bratara... se va rupe..sau se va despleti incetul cu incetul…
Ai sentimentul ca treiesti in fiecare zi aceasi poveste.. si nimic nu se schimba.Stai pe loc. Si-ai vrea sa poti schimba ceva sa faci ceva sa fi altcineva,da'...nu poti sa reusesti cand vezi ca nimic nu iese bine…
Si va veni o noua zi .. cine poate stii cum va fi..dar nu tu mai speri.. crezi ca azi este ca maine si maine va fi ca ieri.
Te-ai saturat sa te condamne..pentru ceva ce nu ai curaj.Ai vrea sa urci toate acele scari din fata ta..dar fiecare are cate un cui…La unele.. ai curajul sa il iei si sa-l arunci..iar la restul iti construiesti o talpa de cuie..iar cand il vezi simti acea talpa pe propria-ti piele..
Si te uiti cum suna..si ii raspunzi…si te intrebi de unde stie ca “ai ceva”. Vocea ti se ineaca in lacrimimi,si il lasi singur in compania unui ton….