Omul,viata si chibritul...



Vreau..vreau multe.si stiu ca si tu vrei.M-am saturat de frica,de teama.Mi-as dori o viata noua poate cu mai mult curaj. Nu la fiecare pas facut inainte doi se intorc inapoi.Mi-as dori sa fiu nepasatoare.Ca un bat.Da.Exact.Ca un bat de chibrit.Sa ma aprind nepasatoare,sa traiesc cateva secunde,si sa mor din cauza unei suflari,sau a unei batai de vant.Sa fiu de folos,si apreciata.Cautata atunci cand ai nevoie si stinsa usor atunci cand s-a terminat.O viata linistita...,dar cum spunea el.. nu exista liniste..doar soapte spuse pe ascuns…Soapte,nesoapte.. vreau o viata fericita.Sa traiesc din plin si sa nu-mi fie frica de dragoste.Sa nu imi fie frica ca o pot pierde,ca o pot rani,ca o pot dezamagii… ca o pot respinge…Nu ma inteleg.Cum nici el nu ma intelege pe mine… Mi-as dori sa fie totul ca o cutie de chibrituri.Eu,si tot ce-mi doresc de jur imprejur.Dragoste,familie,prieteni,fericire,dorinte,vise,speranta,entuziasm si toate cele.Sa traiesc alaturi de acestea in acea cutiuta.Sa nu ne desparta nimic…Dar.. la fel ca viata unui bat de chibrit..Nu sti cine deschide cutia,cand o deschide, ce betisor isi alege,cand il foloseste,la ce il foloseste si cum il stinge…