Doua.Doua priviri. Le vezi mereu cum se intalnesc.. dar ce folos ?.Nu ai curaj. Nu poti spune nimic.Alergi, tipi, plangi, doar inauntrul tau.. Ai vrea sa renunti la acea privire plapanda care poate spune multe,dar te multumesti cu ea.Preferi sa intorci capul spre dreapta si sa il vezi,decat sa ii spui 2 cuvinte.Nu ar avea rost.Nu are rost.De ce sa incerci,sa faci ceva, cand sti ca nu vei reusi ?. De ce sa treci de pragul acelei priviri cand greu iti ridici privirea din pamant ?Te uiti pe geam si ii auzit vocea.Sti ca este acolo langa tine,dar nu ai curaj.Visezi cum il ti in brate,cum zambeste,cum ii spui ca este numai al tau :dar.. este doar un vis.In final te trezesti.Suspini si privesti in continuare dansul picaturilor de ploaie.Iti este prea drag,nu te poti controla,si il privesti.Te priveste.Va priviti.2 priviri ce-si pot spune multe..dar nu au curaj.

Dincolo de lumea ecranului...

Doamne,in seara asta te rog ceva special...

Transforma-ma intr-un televizor,ca sa-i pot lua locul..
Mi-ar placea sa traiesc cum traieste televizorul in casa mea.Cu alte cuvinte,sa am o camera speciala,unde sa se reuneasca toata familia mea in jurul meu..
Fa sa fiu luata in serios..

Sa fiu in centrul atentiei,asa incat toti sa ma asculte fara sa ma intrerupa sau sa discute.
Oricum,

Mi-ar placea sa mi se dea atentia deosebita care ii este acordata televizorului atunci cand ceva nu functioneaza.
Si sa-i tin de urat tatei cand se intoarce acasa,chiar si atunci cand vine obosit de la munca.
Si mama,in loc sa ma ignore,sa stea cu mine cand e singura si plictisita,iar fratii si surorile mele sa se certe ca sa poata sta cu mine..

Si sa distrez toata familia,chiar daca uneori nu spun nimic...
Mi-ar placea sa simt ca lasa totul la o parte ca sa stea cateva minute alaturi de mine.

Doamne,nu-ti cer prea mult,doar sa traiesc cum traieste un simplu televizor...