Doua.Doua priviri. Le vezi mereu cum se intalnesc.. dar ce folos ?.Nu ai curaj. Nu poti spune nimic.Alergi, tipi, plangi, doar inauntrul tau.. Ai vrea sa renunti la acea privire plapanda care poate spune multe,dar te multumesti cu ea.Preferi sa intorci capul spre dreapta si sa il vezi,decat sa ii spui 2 cuvinte.Nu ar avea rost.Nu are rost.De ce sa incerci,sa faci ceva, cand sti ca nu vei reusi ?. De ce sa treci de pragul acelei priviri cand greu iti ridici privirea din pamant ?Te uiti pe geam si ii auzit vocea.Sti ca este acolo langa tine,dar nu ai curaj.Visezi cum il ti in brate,cum zambeste,cum ii spui ca este numai al tau :dar.. este doar un vis.In final te trezesti.Suspini si privesti in continuare dansul picaturilor de ploaie.Iti este prea drag,nu te poti controla,si il privesti.Te priveste.Va priviti.2 priviri ce-si pot spune multe..dar nu au curaj.