Totul in decorul acesta ireal si subtil,cu grija ticluit,ma indeamna sa ma refugiez in confuzie si sa ma pierd in tulburare.Odata ce am rostit adevarul,trebuie sa merg mai departe si sa recunosc totul.
Ma pierd in fumul confuziei,ma ratacesc in neaducere aminte,ma dau prada dulcelui delir al evanescentei si atunci iar recunosc,recunosc pentru ca acum totul imi este egal pentru ca totul e cenusiu si aidoma,pentru ca nimic nu are insemnatate si precizie.
Personalitatea se cerne marunt,se faramiteaza trece prin toata sita.Datoria ta inclipa asta e sa fii vulgar de calm,de indemanatec, de nepasator .