Un cuvant,o frunza si-un asfalt...

Tacerea… cum e si normal.. tacerea e de aur.Mai bine tacea si ramaneam cu suletul impacat decat sa vorbesc si sa raman o frunza de stejar.Stateam azi in banca mea, si priveam stejarii cum isi aruncau tacerea prin intermediul unor frunze si am ajuns la o concluzie.. am viata unei frunze. Stau in fericire,traiesc cu bucurie,ma amagesc pe parcurs,si mor cazand… Daca te cunosti pe tine,inseamna ca sti TOTUL. Stateam acolo sus reincarnata intr-o frunza si priveam lumea ce pasea pe astfaltul rece si ud,niciunul dintre ei nu il privea,nu ma privea.Stateam acolo sus…priveam..dar nu primeam nimic la schimb.Singurii care aruncau o privire erau copilasii si primeau la schimb un zambet cand un strop de ploaie ii pastelau nasucul.In final, a venit si randul meu sa cad,si sa ma impritenesc cu prietenul meu paralel.Pamantul…